Povestea de aici e că până la urmă Network Manager e același și că de fapt putem rula clasicul manager de conexiuni pur și simplu apăsând Alt+F2 și scriind comanda:

nm-connection-editor

Fereastra care se deschide este bineștiutul, clasicul și extrem de folositorul manager de conexiuni și putem astfel beneficia de funcționalitățile lui Network Manager.

Să începem, pe ambele calculatoare inserăm în kernel, dacă nu este deja inserat, modulul ip_gre.

modprobe ip_gre

Pe primul calculator, cel cu IP-ul 1.2.3.4 vom crea o interfață de tip tunel, o vom activa și îi vom atribui o adresa IP privată.

ip tunnel add tun0 mode gre remote 2.1.3.2 local 1.2.3.4 ttl 255
ip link set tun0 up
ip addr add 192.168.101.1/24 dev tun0

Pe al doilea, vom face aproximativ același lucru:

ip tunnel add tun0 mode gre remote 1.2.3.4 local 2.1.3.2 ttl 255
ip link set tun0 up
ip addr add 192.168.101.2/24 dev tun0

Acum avem un tunel care are la un capăt calculatorul cu IP-ul public 1.2.3.4 care are pe interfața tun0 IP-ul privat 192.168.101.1 cu netmask-ul 255.255.255.0 și de partea cealaltă cel cu IP-ul public 2.1.3.2 care are pe interfața tun0 ip-ul 192.168.101.2 cu netmask-ul 255.255.255.0.

Putem verifica că tunelul funcționează dând niște ping-uri.

Pe cât de simplă este soluția pe atât de nerecomandată e atunci când vine vorba de securitatea informațiilor ce tranzitează acest tunel datorită lipsei criptării, compresiei, etc.

Vă las să trageți singuri concluziile.

Testele pentru soluțiile de față le-am făcut într-o mașină virtuală rulând Debian 6.0 (Sqeeze) dar se pretează bine, cu posibile mici schimbări pe toate distribuțiile bazate pe debian, cum ar fi Ubuntu, versiunile pentru care încă există suport(de exemplu în Ubuntu 8.04 directorul de configurație al SpamAssasin nu e /etc/mail/spamassassin ci /etc/spamassassin) dar și pe versiunile mai vechi de Debian(4 sau 5). În distribuțiile “Redhatish”, mă refer aici la Fedora, CentOS sau chiar RHEL, intervin alte comenzi de instalare, posibila nevoie de compilare a pachetelor sau alte locații pentru fișierele de configurare.

1. SpamAssassin – Probabil cel mai mare dinozaur din lumea SPAM-ului. Deși consumă foarte multe resurse, fiin scris în Perl, rămâne cel mai utilizat. Motivul este unul simplu, este singurul scanner OpenSource “de treabă”.
Pentru instalare rulăm din shell comanda:

apt-get install spamassassin

Edităm /etc/default/spamassassin și configurăm:

ENABLED=1
CRON=1

Edităm fișierul implicit de confgurație al SpamAssassin /etc/spamassassin/local.cf după cum urmează:

report_safe 0

În felul acesta SpamAssassin nu modifică conținutul mail-ului, dacă acesta este marcat ca SPAM, ci doar subiectul.

Verificăm să avem pachetul re2c instalat. Pentru aceasta vom rula comanda:

apt-get install re2c

Edităm fișierul /etc/mail/spamassassin/v320.pre pentru a activa cele două plugin-uri care au # în față:

loadplugin Mail::SpamAssassin::Plugin::Rule2XSBody
loadplugin Mail::SpamAssassin::Plugin::ASN

Pentru pasionați mai există un plugin implicit dezactivat în fișierul v330.pre, numit PhishTag, dar care necesită alte configurări suplimentare.
După accea facem prima compilare a regulilor.

sa-compile

Pentru a instala filtrele “sociale” pe care le suportă SpamAssassin vom rula următoarea comandă:

apt-get install razor pyzor

Edităm /etc/mail/spamassassin/local.cf și adăugăm:

pyzor_options --homedir /etc/mail/spamassassin

Pentru a rula pyzor are nevoie de Python 2.5. Pentru a-l instala rulăm:

apt-get install python2.5

Edităm executabilul /usr/bin/pyzor și pe prima linie o modificăm în felul următor:

#!/usr/bin/python2.5

Inițializăm lista de servere cu care va comunica pyzor dând comanda:

pyzor --homedir /etc/mail/spamassassin discover

Putem verifica funcționalitatea lui Pyzor folosind comanda:

echo "test" | spamassassin -D pyzor 2>&1 | less

Instalăm spamass-milter. Aceasta este metoda prin care urmează să îl integrăm în Postfix. Motivul pentru care alegem această metodă este pentru că milter-ul este un “before-queue scanner” adică scanare se face înainte ca mail-ul să intre în coada lui Postfix și SpamAssassin poate direct să respingă mail-urile care au un scor mare.

apt-get install spamass-milter

OPTIONS="-r 10 -u spamass-milter -i 127.0.0.1"
SOCKET="inet:8894@localhost"

“-r 10″ înseamnă că mail-urile care au scor mai mare de 10 în SpamAssassin vor fi respinse din start. Modificați acest scor după bunul plac.

Repornim SpamAssassin și spamass-milter.

/etc/init.d/spamassassin restart
/etc/init.d/spamass-milter restart

2. ClamAV. Singurul antivirus OpenSource, optimizat pentru scanarea virușilor ce se transmit prin e-mail. La fel îl vom integra prin interfața de scanare milter. Pentru instalare rulăm:

apt-get install clamav-milter clamav-daemon

Edităm /etc/clamav/clamav-milter.conf și configurăm:

MilterSocket "inet:8893@localhost"

Repornim Clamav-milter:

/etc/init.d/clamav-milter restart

3. SPF Milter este scanner-ul care va respinge mail-urile care vin dinspre domenii care au SPF configurat și mail-urile nu vin de pe un IP permis, dacă înregistrarea SPF este configurată să respingă mail-urile ce nu vin de pe IP-uri agreate.

apt-get install spfmilter

În fișierul /etc/default/spfmilter configurăm:

DAEMON_OPTS=""
NO_MACROS_CHECK=1
SOCKET="inet:8895@localhost"

Repornim SPFMilter

/etc/init.d/spfmilter restart

Verificăm că până aici avem toate milterele pornite și “ascultătoare”. Rulăm comanda:

netstat -natpd |grep 889

Rezultatul comenzii ar trebui să fie în felul următor.

tcp        0      0 127.0.0.1:8893          0.0.0.0:*               LISTEN      12273/clamav-milter
tcp        0      0 127.0.0.1:8894          0.0.0.0:*               LISTEN      11680/spamass-milte
tcp        0      0 127.0.0.1:8895          0.0.0.0:*               LISTEN      12288/spfmilter

4. Greylisting. Este una dintre cele mai controversate metode de filtrare a SPAM-ului, personal nu-mi place, dar mi s-a dovedit în multe cazuri foarte eficientă. Pentru mai multe explicații despre ce și cum funcționează găsiți de exemplu pe Wikipedia. Vom folosi în Graylisting Postgrey, care este un filtru specific Postfix. Pentru instalare rulăm:

apt-get install postgrey

Edităm fișierul /etc/default/postgrey și punem în acesta:

POSTGREY_OPTS="--inet=60000 --delay=60"

La fel ca și în cazul milterelor ar fi bine să verificăm că Postgrey este pornit și “ascultător”. Dăm comanda:

netstat -natpd |grep 60000

Rezultatul ar trebui să fie:

tcp        0      0 127.0.0.1:60000         0.0.0.0:*               LISTEN      7043/postgrey.pid -

5. Postfix. Multe dintre setările care ajută direct în combaterea SPAM-ului se găsesc direct în MTA. De acesta țin anumite verificări primare, cum ar fi verificarea derogărilor de la RFC-uri(de obicei cei care trimit SPAM-uri fac anumite derogări de la standarde pentru a fi în stare să trimită un volum mult mai mare de mailuri) sau verificarea adresei de mail, fie că e destinatarul fie că e expeditorul, dacă întradevăr există sau nu, etc.

Configurăm postfix, în fișierul /etc/postfix/main.cf vom avea:

smtpd_recipient_restrictions = permit_sasl_authenticated,
        permit_mynetworks,
        reject_unauth_destination,
        reject_non_fqdn_sender,
        reject_non_fqdn_recipient,
        reject_unauth_pipelining,
        reject_invalid_hostname,
        reject_unverified_recipient,
        check_policy_service inet:127.0.0.1:60000
smtpd_sender_restrictions = reject_rhsbl_sender dsn.rfc-ignorant.org,
        reject_non_fqdn_sender,
        reject_unverified_sender,
        reject_unknown_sender_domain
 
non_smtpd_milters = inet:localhost:8895 inet:localhost:8894 inet:localhost:8893
smtpd_milters = inet:localhost:8895 inet:localhost:8894 inet:localhost:8893

Comentarii? Păreri?

Mai vezi şi:

-->Gentoo – Postfix cu DKIM Avem un server ce rulează distribuția de linux Gentoo și...

emerge mail-filter/dkim-milter

Creem directorul /var/dkim-filter în care vom stoca cheile pe baza cărora email-urile for fi semnate.

mkdir /var/dkim-filter
cd /var/dkim-filter

Generăm cheia cu care semnăm mailurile:

dkim-genkey -b 1024 -d server.domeniu.ro -s dkim

Pentru că în Gentoo dkim-filter este rulat de sub userul milter va trebui ca fișierele ce țin de semnarea email-urilor să aparțină acestui user.

chown milter.milter *
chmod 400 *
cat dkim.txt

Conținutul fișierului dkim.txt va trebui să-l trcem în DNS. Acolo va trebui să avem un host dkim._domainkey.server.domeniu.ro cu o înregistrare TXT ce să conțină ce este între ghilimele. Aici am redus numărul de caractere pentru că nu erau relevante.

dkim._domainkey IN TXT "v=DKIM1; g=*; k=rsa; p=MIGfMA....9JLoUyuvLQIDAQAB" ; ----- DKIM dkim for server.domeniu.ro

Configurăm dkim-filter editând fișierul /etc/mail/dkim-filter/dkim-filter.conf și punem:

Socket                  inet:8891@localhost
Syslog                  yes
UMask                   002
Domain                  server.domeniu.ro
KeyFile                 /var/dkim-filter/ie.private
Selector                dkim
AutoRestart             yes
Background              yes
Canonicalization        simple
DNSTimeout              5
Mode                    sv
SignatureAlgorithm      rsa-sha256
SubDomains              no
AutoRestartRate         1/1s

Repornim dkim-filter și setăm ca acesta să pornească odată cu sistemul.

/etc/init.d/dkim-filter
rc-update add dkim-filter default

Urmează să configurăm Postfix, editănd fișierul /etc/postfix/main.cf și punând în acesta, undeva la sfârșit:

milter_default_action = accept
milter_protocol = 2
smtpd_milters = inet:localhost:8891
non_smtpd_milters = inet:localhost:8891

Repornim Postfix și trimitem un email de test.

/etc/init.d/postfix restart
echo "TEST Mail" |mail -s TEST mail@domeniu.ro

În primul rând îl descărcăm.

wget http://downloads.sourceforge.net/project/roundcubemail/roundcubemail/0.5/roundcubemail-0.5.tar.gz

Despachetăm:

tar xzvf roundcubemail-0.5.tar.gz

Îl mutăm într-un director vizibil pe web:

mv roundcubemail-0.5 /var/www/roundcubemail

Schimbăm proprietarul fișierelor astfel încât serverul web să poată scrie în acel folder, deși este suficient doar directorul temp.

chown -R www-data.www-data /var/www/roundcubemail/

Schimbăm calea curentă în directorul cu fișiere de configurație al aplicației și copiem fișierele de configurație implicite ca fiind cele curente.

cd /var/www/roundcubemail/config
cp main.inc.php.dist main.inc.php
cp db.inc.php.dist db.inc.php

Creem baza de date MySQL în care aplicația va stoca diverse informații ale utilizatorilor(pfererințe, agenda,etc.). De asemenea creem un utilizator cu drepturi de citire/scriere în acea bază de date și îi dăm parola “password”. Înlocuiți aici cu ce vreți, preferabil o parolă generată cu pwgen.

mysql -p
create database roundcubemail;
grant all on roundcubemail.* to roundcubemail@localhost identified by 'password';
flush privileges;

Edităm fișierul db.inc.php astfel încât acesta să conțină credențialele corecte pentru MySQL.

$rcmail_config['db_dsnw'] = 'mysql://roundcubemail:password@localhost/roundcubemail';

Importăm în baza de date nou creată schema implicită a bazei de date. Din shell dăm comanda.

mysql -u roundcubemail -p'password' roundcubemail < ../SQL/mysql.initial.sql

În main.inc.php trecem serverul de mail implicit pentru ca implicit utilizatorii să se conecteze fie la localhost fie la serverul la care doriți ca aceștia să se conecteze. Dacă e un server extern, ce nu ține de acel server vă recomand să verificați și setările de SSL. De obicei este suficient să puneți:

$rcmail_config['default_host'] = 'localhost';

Și ne putem autentifica. Deschidem dintr-un browser adresa:

http://ip_server/roundcubemail/.

O să-mi spuneți că pe ubuntu este acel MOTD care ne avertizează la fiecare autentificare prin SSH. Să fiu sincer unul din primele lucruri după instalarea unui server bazat pe ubuntu este să șterg pachetele landscape-common și update-notifier-common, deci acel MOTD nu mai apare, autentificarea pe SSH e mult mai rapidă, etc.

Și atunci soluția este să instalăm pachetul cron-apt(mai există și pachetul apticron dar nu e atât de ușor de configurat). Dăm comanda

apt-get install cron-apt

După instalare ne asigurăm că acesta va și instala automat pachetele noi apărute. Implicit cron-apt este configurat doar să descarce pachetele pentru o instalare mai facilă. Pentru aceasta în directorul /etc/cron-apt/action.d vom crea un fișier nou cu numele: 4-install în care vom scrie:

dist-upgrade -y

Următorul pas este să verificăm că aplicația cron-apt va fi rulată în fiecare zi. Pentru aceasta verificăm conținutul fișierului /etc/cron.d/cron-apt să aibă decomentată linia numărul 5, unde daemonul cron va fi programat să ruleze comanda cron-apt în fiecare noapte la ora 4.

Ultimul pas este să verificăm că daemonul cron este pornit

service cron status

sudo apt-get install lame

Am creat un nou director unde să pun noile MP3-uri și schimbăm directorul curent în locația unde se află melodiile inițiale:

mkdir dstdir
cd srcdir

Și comanda de conversie

for f in *.mp3; do lame -b 128 "$f" "../dstdir/$f" ; done

PHP până nu demult rula în apache doar folosind MPM-ul prefork. În acest MPM(Multi-Processing Module) fiecare client este servit de către un proces separat al Apache pornit în prealabil și care „așteaptă” să servească clientul. Se configurează numărul maxim de cereri pe care îl va servii acest proces pre-deschis și astfel se acumulează în memoria serverului web cache-uri de la fiecare fișier PHP rulat.

În MPM-ul worker serverul web poate servii mai mulți clienți(mai multe cereri) folosind același proces, pe mai multe thread-uri. De asemena câteva procese sunt păstrate latente pentru momentele în care procesele care servesc inițial cererile for fi prea ocupate. Chiar de la prima vedere putem observa că posibilitatea ca un client să ceară aceeași frântură de cod PHP existentă în cache este mult mai mare. Problema este că folosind MPM-ul worker nu vom putea rula nativ codul PHP și va fi nevoie să-l folosim prin intermediul modulului FastCGI.

Instalăm serverul web apache, varianta cu MPM-ul worker,  modulul FastCGI și SuExec.

apt-get install apache2-mpm-worker libapache2-mod-fcgid apache2-suexec

Instalăm php5-cgi, pachetul care permite rularea PHP-ului prin modulul fastcgi.

apt-get install php5-cgi

Activăm modulele:

a2enmod suexec fcgid

Presupunem din start că serverul nostru web servește mai multe site-uri și vom începe cu crearea unui utilizator,  ne inclusiv în faptul că îl putem folosi pentru FTP dar și la rularea PHP-ului.

adduser vhost1 --home /var/www/vhost1 --shell /bin/false

Creem directoarele suplimentare necesare

cd /var/www/vhost1/
mkdir htdocs tmp
chown -R  vhost1.vhost1 .

Edităm fișierul ce conține informațiile despre site-ul nostru(/etc/apache2/sites-available/vhost1)

<VirtualHost *:80>
        ServerAdmin webmaster@vhost1
        ServerName vhost1
        ServerAlias www.vhost1
        DocumentRoot /var/www/vhost1/htdocs
        ErrorLog /var/log/apache2/vhost1_error.log
        CustomLog /var/log/apache2/vhost1_access.log combined
        SuexecUserGroup vhost1 vhost1
 
                # SocketPath /tmp/fcgid_sock/
                IdleTimeout 3600
                ProcessLifeTime 7200
                # MaxProcessCount 1000
                DefaultMinClassProcessCount 3
                DefaultMaxClassProcessCount 100
                IPCConnectTimeout 8
                IPCCommTimeout 360
                BusyTimeout 300
 
                Options Indexes FollowSymLinks MultiViews +ExecCGI
                AllowOverride All
                Order allow,deny
                allow from all
        AddHandler fcgid-script .php .php3 .php4 .php5
        FCGIWrapper /var/www/vhost1/.php-fcgi-starter .php
</VirtualHost>

Din rațiuni de securitate SuexecUserGroup are ca parametrii numele de utilizator și grupul cu care vom încărca fișierele PHP în rădăcina acelui site. În felul acesta PHP-ul va fi rulat sub permisiunile utilizatorului respectiv și nu va mai fi nevoie să modificăm permisuni ale fișierelor de pe disc atunci când o aplicație are nevoie să scrie anumite fișiere pe disc.

Creem scriptul care pornește PHP-ul (/var/www/vhost1/.php-fcgi-starter) cu următorul conținut:

#!/bin/sh
PHPRC="/etc/php5/cgi/"
export PHPRC
PHP_DOCUMENT_ROOT="/var/www/vhost1/htdocs"
export PHP_DOCUMENT_ROOT
PHP_FCGI_MAX_REQUESTS=5000
export PHP_FCGI_MAX_REQUESTS
exec /usr/bin/php-cgi \
 -d open_basedir="/var/www/vhost1/htdocs:/usr/share/php5:/tmp:/usr/share/phpmyadmin" \
-d upload_tmp_dir=/var/www/vhost1/tmp \
-d session.save_path=/var/www/vhost1/tmp \
 $1

În cazul în care avem nevoie ca din PHP să folosim alte fișiere de pe disc decât cele din rădăcina acelui site vom modifica în acest scrip opțiunea open_basedir. Este în general bine să nu lăsăm PHP-ul să deschidă alte fișiere de pe disc din rațiuni de securitate.

Modificăm permisiunile acestui fișier:

chmod 755 /var/www/vhost1/.php-fcgi-starter
chown vhost1.vhost1 /var/www/vhost1/.php-fcgi-starter

Activăm site-ul și repornim Apache

a2ensite vhost1
/etc/init.d/apache2 restart

Pentru a verifica că PHP-ul funcționează creem un fișier info.php în directorul /var/www/vhost1/htdocs cu următorul conținut:

Deschidem browserul și accesăm adresa serverului web (http://vhost1/info.php). Ar trebui să se deschidă o pagină în următorul format.

Pentru a putea încărca fișierele prin FTP nu ne rămâne decăt să instalăm un server FTP.

apt-get install proftpd

Modificăm în /etc/proftpd/proftpd.conf și scoatem #-ul din fața liniei

RequireValidShell               off

Mai trebuie să instalăm MySQL ca să avem un „LAMP” complet

apt-get install mysql-server

PS Rămâne de văzut cum se comportă în practică atunci când vorbim de performanță

Iată și un mic filmuleț despre procedura de actualizare de la 3.0.2 la 3.0.3 pe Debian Lenny pe 32 de biți.

(În format liber aici)

Explicația e simplă se rulează comana ispconfig_update.sh și se urmează instrucțiunile.

La prima vedere tema este unpic stilizată, apare ideea de Dashboard, adică o pagină principală cu informații despre contul de hosting/resellter și într-adevăr apar noile funcționalități în meniuri, rămâne de văzut cum se lucrează efectiv cu ele.

Adăugăm în /etc/apt/sources.list următoarea linie

deb http://backports.debian.org/debian-backports lenny-backports main

Actualizăm lista de pachete disponibilă în distribuție cu comand:

apt-get update

Instalăm pachetul:

apt-get install linux-image-2.6.32-bpo.5-686

Repornim calculatorul și ne putem bucura de noul kernel.

Pentru o listă completă de pachete kernel disponibilă rulăm comanda:

apt-cache search linux-image

Pentru aceasta edităm fișierul /etc/default/grub și modificăm linia

GRUB_CMDLINE_LINUX_DEFAULT="quiet"

în

GRUB_CMDLINE_LINUX_DEFAULT="quiet nodmraid"

Dăm apoi comanda de actualizare a configurațiilor grub2

update-grub

Repornim calculatorul și e totul în regulă.

apt-get install arpwatch

Pentru configurarea aplicației vei edita /etc/default/arpwatch și treci acolo:

ARGS="-N -p -i eth0 -m adresa@email.tld"

În loc de eth0 vei trece interfața internă de rețea iar în loc de adresa@email.tld vom trece adresa de e-mail unde dorim să fim notificați atunci când apare un dispozitiv nou în rețea.

Modemul nu este recunoscut automat dar se poate configura destul de simplu. Ca și distribuție am foloist Ubuntu 9.10 Karmic Koala.

1. Se instalează pachetele libusb-dev și usb-modeswitch

   sudo apt-get install libusb-dev usb-modeswitch

2. Se crează fișierul /etc/udev/rules.d/15-hauwei-e1750.rules ce conține:

   SUBSYSTEM=="usb", SYSFS{idProduct}=="1446", SYSFS{idVendor}=="12d1", RUN+="/usr/sbin/usb_modeswitch --default-vendor 0x12d1 --default-product 0x1446 --target-product 0x1001 --target-vendor 0x12d1 -s 5  --message-endpoint 0x01 --message-content 55534243000000000000000000000011060000000000000000000000000000"

3. Se repornește udev, folosind comanda

   sudo /etc/init.d/udev restart

4. Se introduce dispozitivul în portul USB al calculatorului și se configurează din NetworkManager după cum urmează:

Utilizare cât mai plăcută!

PS! Uite și un log.

Nowadays the most popular distros, for servers,  are, let’s face it, CentOS(main reason is because it’s based on RHEL) and Ubuntu. When you ask me what to install on a server i say: what you want, i prefer Centos 5.x, Ubuntu 8.04.x LTS and Debian 5.x. Between Debian and Ubuntu I prefer right now Debian, maybe because it’s lighter. By the way, don’t even try to ask about Fedora, Fedora was never designed for servers, it’s development cycle just not helps for installing on long term services servers.

So i prefer .deb based distros because .deb installing is definitely faster than .rpm. So, there is what i did to prove myself: I installed in a virtual machine first CentOS, then Debian. On both systems only “Base” OS was installed, no special partitioning, no special settings, both having the same amount of RAM and CPU cores. After the base install i runned a system update, yum update on Centos and apt-get dist-upgrade on Debian and then installed apache, php, mysql. I even forgot to do a chkconfig for mysql on CentOS.

I have only one conclusion: “Time is money!” At least based on the length of the movies (no frames were inserted or removed)

CentOS: clip also available on blip.tv

Debian: clip also available on blip.tv